Conditiile Incoterms au fost create pentru a evita neintelegerile si confuziile intre companii si reprezinta termenii comerciali international acceptati ce definesc si statueaza cadrul in care cumparatorul si vanzatorul isi desfasoara rolul in privinta transportului de marfa, proprietatea asupra marfii, asigurarea marfii. Primul set de clauze INCOTERMS a fost publicat de catre Camera Internationala de Comert (I.C.C.) in 1936, urmat de amendamente si modificari in anii 1953, 1967, 1990, 2000, ultimul set de reguli fiind publicat in Ianuarie 2011 si denumit INCOTERMS 2010. Camera Internationala de Comert a inceput deja consultarile pentru o noua editie revizuita, ce va fi denumita INCOTERMS 2020.

1) Care parte – cumparator sau vanzator – este responsabila pentru organizarea si plata transportului (dar si pentru activitati asociate cum ar fi incarcarea sau descarcarea), procedurile de import si export, asigurarea bunurilor etc.

2) In care punct al procesului de transport are loc transferul de responsabilitate de la vanzator la cumparator? Acest lucru devine important dacă marfurile sunt pierdute sau deteriorate în timpul transportului.

Prin acceptarea folosirii unei clauze Incoterms, cumparatorul si vanzatorul obtin o precizie si o claritate in definirea obligațiilor și responsabilităților reciproce privind livrarea marfurilor. Retineti ca regulile Incoterms nu incearca sa acopere toate aspectele acordului comercial – exista aspecte importante, cum ar fi transferul titlului si modalitatea de plata a bunurilor, pentru care regulile Incoterms nu au prevederi explicite.

• determina proprietatea sau titlul de transfer pentru bunuri și nici nu specifica termenii de plata
• se aplica contractelor de prestari servicii și nu defineste drepturi sau obligații contractuale (cu excepția livrarilor)
• protejeaza partile de riscuri sau pierderi proprii, nici nu asigura produsele inainte sau dupa livrare.

EXW (Ex-Works): Marfa este pusa la dispozitia cumparatorului la sediul vanzatorului; cumparatorul este responsabil pentru plata transportului si costul asigurarii;
FCA (Free Carrier): Vanzatorul preda marfa primului caraus numit de cumparator, intr-un loc prestabilit, cu marfa vamuita pentru export;
CPT (Carriage Paid To): vanzatorul plateste transportul pana la destinatia convenita; riscurile de pierdere sau deteriorare a marfii, sau orice alte riscuri, trec la vanzator in momentul predarii marfii catre primul caraus; vanzatorul are obligatia de a asigura vamuirea marfii pentru export;
CIP (Carriage and Insurance Paid): vanzatorul are aceleasi obligatii ca in cazul CPT si in plus acopera si asigurarea marfii pentru situatii de pierdere sau deteriorare pe timpul transportului; vanzatorul are obligatia de a asigura vamuirea marfii pentru export;
DAT (Delivered At Terminal): vanzatorul asigura livrarea si descarcarea marfurilor in terminalul stabilit cu cumparatorul, unde terminalul poate fi chei portuar, depoait, terminal cargo sau CFR; vanzatorul are obligatia sa acopere vamuirea marfii pentru export precum si costurile cu livrarea si descarcarea la terminalul convenit;
DAP (Delivered At Place): vanzatorul livreaza marfurile la locul stabilit cu cumparatorul; vanzatorul are obligatia sa asigure vamuirea marfii pentru export si acopera toate costurile de transport, livrare si descarcare la destinatia convenita; DAP inlocuieste vechile clauze DAF si DDU;
DDP (Delivered Duty Paid): livrarea se considera efectuata cand marfa a fost pusa la discpozitia cumparatorului, in locul convenit cu acesta; vanzatorul are obligatia sa acopere toate costurile si riscurile legate de livrarea marfurilor in locul convenit, inclusiv taxele vamale, atat de export cat si de import la locul de destinatie, precum si alte taxe si speze legale de import;

FAS (Free Alongside Ship): vanzatorul si-a indeplinit obligatia de livrare cand marfa este langa vas, pe chei, in slepuri sau barje, in portul de incarcare convenit;
FOB (Free On Board): vanzatorul si-a indeplinit obligatia de livrare cand marfa trece balustrada vasului, in portul de incarcare convenit;
CFR (Cost and Freight): vanzatorul este responsabil cu plata costurilor necesare pentru aducerea marfii in portul de destinatie convenit dar riscurile de pierdere sau deterioare a marfii sunt preluate de vanzator cand marfa trece balustrada vasului in portul de incarcare;
CIF (Cost, Insurance and Freight): vanzatorul are aceleasi obligatii ca in cazul CFR si in plus acopera si asigurarea marfii pentru situatii de pierdere sau deteriorare pe timpul transportului; de asemenea implica obligatia vanzatorului sa acopere vamuirea marfii pentru export;